A sosit si ziua aia. 5 dimineata. Doamne, nu pot. Mi-a zis un VIP sa mananc neaparat ceva de dimineata. Dar nu pot. La 6.03 imi pleaca deja autobuzul. Mi-e greata si sunt emotionata. Nu, asta-i frica. Frica pura.

Stiti, eu am mai facut o practica de vara in Germania. A fost o catastrofa. Doctorii aproape ca nici nu vorbeau cu mine, eram si eu un obiect in camera lor. Nu am invatat mai nimic, dar na… ca om, a fost o experienta buna. Doar ca om, nu ca medic. Nici nu prea pricepeau ei de fapt ce fac eu acolo, nu ma salutau, uitau cateodata ca sunt straina… cand nu faceam ceva instantaneu, traiau cu impresia ca-s tampita samd. Cealalta practica, in Innsbruck, aia a fost alta mancare de peste… aia a fost ok, am vazut multe, dar eram prea mica si nu facusem pana atunci deloc clinica… Deci… o sa fie iar ca in München? Iar o sa fiu un obiect in camera si atat? Ma vor ignora complet? Sunt eu prea proasta pentru Germania?

6.03 Statia Lindengarten. Ok, hai ca poti. Sa speram ca fara sa plangi sau sa vomiti.

6.30. Stau in fata secretariatului. Nu-i nimeni pe aici. Doar eu si gandurile mele. Cum o fi secretara? O fi de treaba? In e-mail mi-a scris: „Ar fi bine, daca ar aduce un halat pentru inceput.“ Mi se pare ca avea un ton asa relaxat. Oooof… sper ca-i draguta si rabdatoare. Si ca vorbeste tare.

Uite ca vin doua femei. Ok… una se uita la mine. Pare moderna si chic. Doamne, sa fie doamna CHH!! Hai, te rog!

„Buna dimineata….?“ a zis doamna. „Ahh… (respira ca nu-ti da nimeni in cap)…buna dimineata… suna noua Hospitanta…C… cred ca a vorbit dl Karbownik de la Certa cu dvs… ?“ „Ah da, intrati, va rog.“ Intru. Sa incerc sa fiu atenta. Fii atenta. Fii atenta. Ce birou dragut are… Hmm.. imi zambeste. Pare de treaba. Ii semnez contractul si astept afara. Cica o sa soseasca si CÄ (BL) curand. Okkkk… vine o doamna… nope, nu-i ea. Alta… nici asta nu e. Si apoi… o tipa blonda. Vine asa incet si elegant. Se uita la mine si zice: „cred ca dumneavoastra ne apartineti.“ Intinde mana spre mine. As vrea si eu sa intind mana, dar e incurcata in breteaua de la ghiozdan. Mama, tot sta cu mana intinsa… Ca**t. Hai ca pot. Act normal. Dam mana. Ok. Perfect normala treaba. Ma intreaba daca am vorbit deja cu dna CHH, asa ca ii arat glorioasa contractul. De fapt il flutur de parca-i drapelul pacii. Mama ce penibila pot fi. Tipa zambeste si-mi zice sa astept. Ok, nu-i bai, am asteptat. Dupa cateva minute a iesit si mi-a zis ca merge pe clinica. Holy crap. Doamne cum bate pipota-n mine.

Raportul de dimineata. Toti doctorii erau acolo. Si eu unde ma pun? CÄ stia deja care mi-e problema. „Asezati-va unde doriti… lipsesc cativa colegi azi.“ Ce draguta e cu mine. Apoi a zis: „Aceasta este noua noastra Hospitanta, dna dr….aaahhh….?“ Le-am zis o prescurtare a numelui, dar si aia parea sa fie prea greu de retinut. Mi se pare ciudat ce politicosi sunt oamenii de aici cu mine. Cu mine, adica. Na… eu sunt… eu. Ce i-o fi apucat de-s asa grijulii?

Ceilalti medici: OÄ HF, care-i foarte linistita. Are gropite si imi zambeste. Ahhh… va iau in brate? Ce scumpa sunteti… uite cum zambeste ea la mine, domne. OA HA, el se ocupa de cazurile de san. Apoi FÄ KB… hmm e foarte tacuta, dar nu cred ca-i naspa… urmarim. Rezidentele… LSF din Spania e aici… vorbeste mega repede si bine germana. Eu am crezut initial ca e germana. Si pe ceilalti ii cunosc maine.

Dupa raport am mers cu OA HA la Sprechstunde (nu stiu sa traduc asta pe romaneste si nu cred ca avem asa ceva). OA HA a vrut putin cafea si mi-a oferit si mie. Hmmm… sa incerc sa par normala si prietenoasa. „Da, vreau si eu.“ Asistenta a adus doua cesti de cafea. „Beti cafeaua cu lapte sau fara?“ „Cu.“ „Vai, nu am stiut…“   Ok ok ok ok… nu te ingrijora… mama, deja se inroseste la fata. OA HA a zis: „Hai ca azi beti si fara.“ „EVIDENT.“ Voiam si eu sa fiu normala si sa raspund cinstit. Nu aveam asteptari sau ceva… Doamne. Awkwardness.

Apoi a venit CÄ BL si m-a luat cu ea. Tipa e chiar misto. Eu cred ca sunt ratusca ei. Sau cel putin asa ma comport. Merg peste tot dupa ea, ca ratusca din Tom&Jerry. Sper ca nu o deranjeaza… sa aiba asa o ratusca dupa ea.

Am mers in blocul operator. Aici e totul curat si organizat. Am ramas in bloc restul zilei… pana pe la 2, cand brusc… greata, ameteala si tinitus. Opaaaaa. Hai ca asta-i noua. „Frau CÄ,eu cred ca… aaaahh…“ „Doamne, iesiti, iesiti, sunteti palida toata!!“  Great start, C. Yay. Way to go. A venit anestezistul si m-a asezat repede pe un scaun. Piciorusele sus… Bun. Desi eu voiam de fapt sa ies de aici putin… CÄ a zis atunci… „Nu, mai bine afara.” Cineva m-a scos de acolo. O asistenta, cred. Vorbea cu mine, dar nu auzeam tot. Ughhh I’m so stupid. N-am mancat nimic, n-am baut strop de apa – dar am servit vesela o cafea mare. Stupid girl. Peste 10 minute eram iar in sala. „Imi pare rau…“ CÄ: „E normal. N-ati mancat nimic, nu-i asa?“ „Nu, eram prea speriata…“

Ah. Ce zi… Am ramas pana pe la 4 la spital. Apoi am mers acasa. Trebuie sa mananc ceva. Si apoi sa dorm. La 9 eram deja in pat.