Azi a fost chiar o zi tare! Am fost pe toane muuuult mai bune si cursul a fost chiar ok. Am facut anamneza – ca doctor!!! Ahhhh! My prayers have been heard!

E amuzant ca aseara m-a sunat un alt candidat Certa, V (un tip super tare, vine din India): „Buna, draguta, ce teme avem pentru maine?” „Luam iar toate cazurile de la capat” V: „Pai si esti pregatita?” „Pentru ce? Maine zice proful: V, fa anamneza.” V: „Ba nu, o sa zica: stimata doamna doctor C, va invit sa faceti anamneza.” Si ce a zis proful de fapt? „C, tu esti doctorul si V, tu esti pacientul.”

Colega mea s-a intors la mine: „Uh-oh. Ai cam bagat-o pe maneca.” Si am inceput anamneza. De obicei dupa ce intrebam de meserie, intrebam pacientul si ce face mai exact in meseria aia… dar m-am uitat la V. Fata lui zicea totul… „Mama, C, sa n-ai tupeul…” :))) Asa ca am sarit peste asta. Si am mers mai departe…mai departe…mai departe..pana la final. Hmmm. Pai acum erau doua posibilitati, cred. Fie fusese ok, fie in urmatoarele doua minute zburau pe geam una bucata V si una bucata C. Proful a zis: „Intrebarile au fost ok, structura a fost ok, poti sa zici mai mult la terapie… dar a fost frumos, da, bun.” Ooooooook. Sfatul meu: poate ar fi bine sa va scrieti de acasa toate raspunsurile pe care le dati ca pecient si toate intrebarile suplimentare pe care le adresati ca medic. Merge mai repede si profului ii plac structura si ordinea.

Apoi a urmat scrisoarea. A fost asa de calm… Toate bune, C, da… Aici mai bine ai scrie asa, dar da, e bine, da. Asta faci asaaaa…. Nur zum Lernen. (O sa auziti cuvintele astea pana vi se acreste: Nur zum Lernen. Nur zum Lernen.) Apoi Hörverstehen. Colegii raspundeau in cor: AAAAAAAAA, BEEEEEEE, CEEEEEEE. Eu una nu mi-am dorit niciodata sa fac parte din vreun vreun cor, asa ca taceam. Apoi a zis proful: „Tu ce zici, C?” „Eu zic B.” Proful a zambit. Am incercat si eu sa ii imit gestul. Ha..ha..ha? Care-i faza? In pauza a zis: „C, daca vrei, de luni, poti sa ramai si dupa curs. Nur zum Lernen. (Nu mai spune, de ce altceva as ramane pe aici?) E important pentru cei care vor sa treaca.” Si apoi s-a uitat la cativa colegi. La aia, oile negre. Ooook, o sa raman. A mai zis ca are cateva materiale extra pentru cei care vor sa dea FSP in Hamburg. Si iar zambea. Cine sa te mai inteleaga?

Dupa curs, eu, colega mea si prietenul din Paris am mers la un restaurant asiatic, apoi eu mi-am luat iar FroYo. Ei n-au vrut. Cica „e prea frig, esti dusa cu pluta.” Hmmm… dar eu iubesc FroYo. Mi-am luat si m-am dus cu ei la plimbare. E amuzant, colega mea vorbeste germana si intelege engleza, iar el intelege germana si vorbeste engleza. Amandoi pot vorbi a doua limba, da-s prea timizi. Eu le vorbesc pe amandoua, daca nu am gura plina. Pana la urma am facut asa: eu si colega mea vorbim germana si el engleza.

Am vizitat asa: Checkpoint Charlie, Deutscher Dom, Französischer Dom si pe urma ne-am dus printr-un targ de Craciun, unde ei au baut vin fiert…si eu am luat o sticluta de apa pentru ca nu consum alcool. La final mi-am luat o pereche noua de pantofi. Prietenasii astia ai mei vor plimbari multe si cizmele mele-s cam grele pentru asta.

Deci! Cam atat pentru astazi!

🙂