Azi am primit MAILUL. Am programarea examenului: 20 februarie. Lord. Pe de-o parte parca ma bucur asa, ca oricum nu mai puteam. Mereu cu termenii aia, pe care oricum nu ii termini niciodata, apoi anamneze si scenete… Mi-ar placea sa citesc si eu gineco.

Pe de alta parte na. Normal ca sunt speriata. Sunt inca ATATEA chestii pe care nu le stiu. Oooof…

La spital a fost bine. Am petrecut ziua cu 3 AÄ – SU, JF si SH. Si chiar ma bagau in seama. Adica erau asa speriate ca, vaaai, ma plictisesc poate. Bine am dat-o-n bara de vreo doua-trei ori… adica am avut niste probleme de comunicare. O moasa a si ras de mine – „Ce e, mai, ai si tu o treaba importanta?” Eu: „Da’ va rog eu frumos, dna HeC, ajutati-ma si pe mine ca nu stiu si eu germana si trebuie sa duc probele astea la laborator. Repede. Va roooog…” Hec: „Hai da-le-ncoace.”  Apoi am dat iar peste ea. HeC:„Ce, iar tu, ma?” Eu: „Da, din pacate.” HeC: „Eee pe naiba.”

Am mancat impreuna si unii chiar s-au straduit sa ma faca sa ma simt bine. Others don’t give a rat’s ass about me, dar na… ce sa le fac eu lor. Bine ca, sincer, in ultima vreme a inceput sa mi se rupa.

Pentru prima oara de cand scriu blogul trebuie sa pun o melodie in romana. Cine m-a facut om mare?

Care-i, ma, ala??