Azi am mers cu colega mea la plimbare… a duratcam mult. Si prajitura mea nu e gata… C***t.

Alexanderplatz…Rotes Rathaus, Altes Rathaus, Bode Museum, DM :))) Apoi Rewe si ===>>> acasa.

Pe la 19.30 terminasem prajitura. Am mers la familia Scheuch. Uhm… aveau oaspeti. Fiica si nepotica lor. Impodobeau bradul… Si hop si eu cu prajitura mea si un suport de lumanari pe care li-l cumparasem drept cadou din Alexanderplatz. Mi-a zis cineva sa ma port normal si prietenos. Numai ca nu stiu cum se face asta. Asa ca tot ce fac eu de obicei am facut; m-am holbat. Apoi a venit domnul Scheuch: „C, fiica mea…si nepotica mea… uite, noi facem bradul… voi faceti asta in Romania?” Am dat din cap ca da. „Si aveti si cadouri in Romania?”

M-a amuzat intrebarea asta =)) Voiam sa raspund: Nu, ce este acela un cadou? Dar cred ca e prea devreme pentru ironiile mele. Ar zice poate ca sunt rautacioasa sau increzuta. Nu, nu, lasa. Hai sa ne jucam frumos. „Da, normal, avem.” Doamna Scheuch: „Cand?” Cand? Cand?!? Cum adica? Ia stai asa. Ohhhh nu. Cred ca am dat-o-n bara. Tu, C, cu ideile tale cretine, proasto ce esti. Dar am vrut sa le dau ceva inainte de 25… Doamne, de ce sunt atat de idioata? Nu ma pricep deloc la chestia asta cu oamenii. Uhm… Transpir. Doamna Scheuch insista: „Adica pe 24 sau pe 25?” Offf… „Nu stiu, indiferent… prin decembrie, cred ca de pe 23-24 pana prin ianuarie.” Hai, mai, Doamne, fa-i sa se opreasca. Doamna Scheuch: „La noi este mereu pe 24.” Aaaa. Bun. Ok. Bine, hai ca imi iau suportul inapoi si ma omor cu el pentru ca sunt o idioata si v-am jignit si pe cuvant ca eu nu asta am vrut. Am camasa fleasca. Ma intreb daca nu ar putea crapa podeaua in doua sa cad sub pamant. Asa nu ar mai deranja pe nimeni momentele mele penibile. A venit atunci nepotica lor, Sophie. Doamne, ce fetita draguta. A zis ea ceva, numai ca eu nu prea pricep germana tinerilor de aici. Au inceput toti sa rada… si am facut si eu la fel. Dar ce a zis, totusi?? „Eu o sa ma duc acum sa invat (*si sa ma spanzur*). Ne vedem pe 26.” Domnul Scheuch: „Nuuuu, ne vedem si inainte de 26.” Eu: „Hihi. Ok. O seara frumoasa!” De ce sunt, Doamne, asa ciudata?!

Am petrecut restul serii in camera mea, ca de obicei. Am ciocolatele Merci ca sa ma consolez.

🙂